Cum ne afecteaza deficienta fizica functionala?

“Numai suferinta il schimba pe om, toate celelalte experiente si fenomene nu reusesc sa modifice esential temperamentul cuiva sau sa-i adanceasca anumite dispozitii pana la a-l transforma integral” (Cioran). 

“Gand” impartasit de multi oameni, oameni care nu au experimentat suferinta fizica, dar mai ales de catre cei care sunt sau au fost  afectati direct.

Deficienta fizica, handicap fizic, disabilitate fizica, iata termeni des intalniti, des utilizati, dar de multe ori nu pentru a exprima adevarata lor semnificatie. Acesti oameni nu se confrunta cu probleme asemanatoare celorlalte categorii de deficiente. Ei sunt capabili sa invete, sa auda, si sa vada.

Paradoxal insa, aceasta normalitate este numai aparenta, intrucat exista constiinta infirmitatii, accentuata de perioadele prelungite de imobilizare, care limiteaza campul experientei personale. Daca inca din copilarie, persoana cu deficienta fizica nu si-a insusit notiuni care au la baza manipularea unor obiecte, acesta va resimti de-a lungul existentei sale o anumita inadecvare sociala.

Intensitatea acestei reactii depinde si de modul in care individul a fost acceptat sau refuzat de familie, mai ales daca aceasta conditie a aparut inca din copilarie. Wincott reaminteste  ca ,,un copil trebuie sa fie iubit asa cum este, cu deficienta sa, si nu cum ar  trebui sa fie, caci normalitatea este ceea ce este el” (Tratat  de psihopatologie a copilului - Daniel Marcelli).

Deficienta are repercursiuni asupra procesului normal de evolutie, antreneaza modificari importante ale dinamicii familiale si provoaca secundar, perturbari la nivelulul imaginii de sine al fiecarui individ. Apar astfel, tulburari reactionale care prin intensitatea lor pot trece in prim plan.

Caracteristica esentiala pe care o poti experimenta este izolarea (mai mult sau mai putin accentuata), fiind in mare parte consecinta limitarii experientei personale. Spitalizarile repetate dau nastere unui sentiment de neputinta asupra propriei vieti. Astfel incep sa se dezvolte temeri care au existat si pana acum intr-o masura  si dar care nu ti-au afectat pana acum existenta. Apare teama de durere, teama de mutilare corporala, teama de abandon si teama de moarte.      

Senzatia lipsei de control asupra propriului corp si uneori faptul ca acesta ne poate trada, pot conduce de cele mai multe ori la sentimentul ca suntem si  intotdeauna vom fi diferiti, unici. La acest sentiment contribuie in mare parte, tratamentele medicale, cum ar fi aparatul gipsat, sau imobilizarea la pat care restrictioneaza miscarea si activitatea, care intaresc sentimentul unicitatii si al izolarii .

Aceste sentimente pe care cineva cu o deficienta le dezvolta, se pot manifesta de-a lungul existentei sale cand, din cauza nesigurantei se va simtii incapabil sa-si dovedeasca eficienta, chiar daca intelectual este mai mult decat apt. Louis Arnoult in ,,Suflete Intemnitate”, afirma ca persoanele cu defienta fizica sunt ca niste prizonieri: ei nu sunt in masura sa-si exercite puterile, desi acestea sunt virtual prezente si teoretic intacte.

Este adevarat ca experientele medicale timpurii sau/si cele din viata adulta pot fi traumatizante, deasemenea  este adevarat ca de cele mai multe ori, Romania nu este tara cu mijloacele necesare, pentru a sustine nevoile unei persoane cu conditii medicale. Insa de cele mai multe ori dorinta si vointa noastra de a ne insanatosi sunt cele mai de pret “medicamente” in procesul de recuperare.

Ce poti face?

·        Ajuta-ti familia sa te ajute, sunt momente in care tu stii cel mai bine de ce ai nevoie, impartaseste cu ei.

·        Autocritica sau gandurile negative - Este posibil sa fi observat pana acum ca acestea din urma, nu sunt tocmai contructive, mai ales daca cu asta te ocupi mai tot timpul. Incearca un exercitiu zilnic, gandeste-te la 3 lucruri bune despre tine si noteaza-le. 

·        Daca este posibil alterneaza perioada tratamentelor medicale cu activitiati mai variate care te pot ajuta sa iti descoperi talente noi ( desen, pictura)

·        Recunoaste ce poti schimba si ce nu poti schimba. Daca esti nemultumit de ceva ce poti schimba la tine, gandeste-te cum poti face asta si incepe astazi, daca este ceva ce nu depinde de tine, e timpul sa te accepti si sa te iubesti. 

·        Stabileste-ti obiective ( incepe cu pasi mici), gandeste-te cum le poti atinge si mai ales nu uita sa te feliciti pentru reusite, oricat de mici ti se par.

 Bibliografie:

C. Enachescu, Tratat de igiena mintala (1996)
P. Arcan & D. Ciumageanu, Copilul deficient mintal (1980)
T. J. Weihs, Sa-i ajutam iubindu-i (1992)
C. Paunescu, Deficienta mintala si procesul invatarii (1976)
C. Paunescu, Copilul deficient-cunoasterea si educarea lui (1983)
C. Neamtu, A. Ghergut, Psihopedagogie speciala (2000)
C. Rusu Deficienta, incapacitate handicap, coord (1997).

  

Maria Tomescu

Psiholog Clinician