Operatiile de transplant in Romania reprezinta inca o noutate pentru cei mai multi, iar acestea se realizeaza cu o frecventa redusa din cauza numarului redus de donatori si a unei educatii sociale precare in acest sens.
Persoanele care au traversat aceasta experienta se confrunta de cele mai multe ori pe langa suferinta fizica ante si post transplant cu o suferinta psihica dificil de inteles de catre ceilalti.
In general, cei care necesita o astfel de interventie sunt trecuti pe o lista de asteptare si poate dura chiar ani pana la gasirea unui donator. In aceasta perioada, pe langa lupta cu conditia fizica precara, cu incapacitatea de a trai o viata sanatoasa, oamenii aflati in aceasta situatie sunt dominati de o lupta interioara puternica. Pe de-o parte ei sunt cuprinsi de o dorinta profunda si de speranta ca viata lor se va schimba in mai bine, iar pe de alta parte de gandul ca pentru acest lucru sa se intample trebuie ca altcineva sa moara.
Dupa ce operatia de transplant are loc, cele mai multe persoane se intampla sa traiasca doua sentimente contrare: un sentiment puternic de vinovatie fata de donatorul lor si sentimentul ca au renascut, un sentiment puternic de bucurie ca pot lua viata de la inceput.
Recuperarea nu se realizeaza rapid, iar impactul psihologic este puternic. Pacientii nu se trezesc simtindu-se bine dintr-o data si de cele mai multe ori poate dura chiar luni intregi pana cand invata sa accepte ideea ca au un organ strain in propriul corp. Se intampla des ca cei care au facut aceasta operatie sa aiba un sentiment acut de pierdere raportat la vechea viata si la propriul organ.Gandurile legate de viitor le pot cauza stari de depresie, fiind vorba de un viitor pe care doar si-l imaginau dar de care nu erau siguri ca il vor avea.
Anca Dobarleanu
Persoanele care au traversat aceasta experienta se confrunta de cele mai multe ori pe langa suferinta fizica ante si post transplant cu o suferinta psihica dificil de inteles de catre ceilalti.
In general, cei care necesita o astfel de interventie sunt trecuti pe o lista de asteptare si poate dura chiar ani pana la gasirea unui donator. In aceasta perioada, pe langa lupta cu conditia fizica precara, cu incapacitatea de a trai o viata sanatoasa, oamenii aflati in aceasta situatie sunt dominati de o lupta interioara puternica. Pe de-o parte ei sunt cuprinsi de o dorinta profunda si de speranta ca viata lor se va schimba in mai bine, iar pe de alta parte de gandul ca pentru acest lucru sa se intample trebuie ca altcineva sa moara.
Dupa ce operatia de transplant are loc, cele mai multe persoane se intampla sa traiasca doua sentimente contrare: un sentiment puternic de vinovatie fata de donatorul lor si sentimentul ca au renascut, un sentiment puternic de bucurie ca pot lua viata de la inceput.
Recuperarea nu se realizeaza rapid, iar impactul psihologic este puternic. Pacientii nu se trezesc simtindu-se bine dintr-o data si de cele mai multe ori poate dura chiar luni intregi pana cand invata sa accepte ideea ca au un organ strain in propriul corp. Se intampla des ca cei care au facut aceasta operatie sa aiba un sentiment acut de pierdere raportat la vechea viata si la propriul organ.Gandurile legate de viitor le pot cauza stari de depresie, fiind vorba de un viitor pe care doar si-l imaginau dar de care nu erau siguri ca il vor avea.
Anca Dobarleanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu